1. Introducere

1.1. Prezentarea importanței alegerii materialelor potrivite pentru vasele de gătit

Alegerea materialului pentru vasele de gătit implică considerarea stilului și tehnicii de gătit. De exemplu, fonta și oțelul carbon sunt preferate pentru gătitul la temperaturi înalte datorită capacității lor de a reține și distribui căldura eficient. Pentru preparate delicate precum omletele, suprafețele non-aderente ca Teflonul sau ceramica sunt ideale. Fonta emailată e excelentă pentru gătitul lent și uniform, în timp ce oțelul inoxidabil e ales pentru rapiditate și ușurință [1].

În contextul sustenabilității, se ia în considerare impactul asupra mediului (sursă regenerabilă sau gaz metan, GPL) și siguranța alimentară, evitând materialele ce pot elibera substanțe toxice sau afecta sănătatea (xenoestrogen, aluminiu, cupru etc.) [1,2].

Așadar, fiecare material are avantajele și posibil dezavantajele sale în contextul său specific de utilizare, în funcție de nevoile culinare, de sănătate și de mediu.

Vase din pietriș și pastă descoperite la Șoimuș, Hunedoara, Radu Petcu și Cristian Eduard Ștefan, 2023

Click pe poză pentru studiu, sursă și mai multe informații

1.2. Evoluția materialelor utilizate în vasele de gătit reflectă avansurile tehnologice și culturale ale umanității de-a lungul timpului.

Mai jos este prezentat un scurt istoric al al acestei evoluții:

1. Preistorie

Piatră și Lemn: Primele vase de gătit erau adesea simple gropi în pământ în care se puneau pietre încinse. Oamenii preistorici foloseau, de asemenea, lemnul pentru a crea cupe și boluri rudimentare [3]

Ceramică: Cu descoperirea focului și a tehniciilor de modelare a lutului, oamenii au început să creeze primele vase de ceramică. Acestea erau durabile, rezistente la căldură și mult mai versatile decât pietrele sau lemnul. Într-o peșteră din provincia Hunan China, au fost descoperite mai multe piese din ceramică cu o vechime de 17.500-18.300 ani [4]. Pentru prima dată ceramica a fost folosită de vânătorii culegători din Moravia acum 26.000 ani [5].

2. Antichitate (3000 î. Hr. până la căderea Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr)

Bronz: Civilizațiile antice, cum ar fi cele din Mesopotamia și China, au început să folosească bronzul (un aliaj de cupru și staniu) pentru a fabrica vase de gătit și ustensile [6].

3. Evul Mediu (500 d.Hr - 1500 d.Hr)

Fontă: Introducerea fontei în Europa în Evul Mediu a adus o revoluție în gătit. Vasele de fontă erau grele și durabile, rețineau căldura și erau ideale pentru gătitul lent și coacerea pâinii [7].

4. Revoluția Industrială (1760 d.Hr - 1840 d.Hr)

Oțel: Dezvoltarea producției de oțel în masă a făcut acest material accesibil pentru fabricarea de vase de gătit. Oțelul inoxidabil a devenit popular în secolul XX datorită rezistenței la coroziune și ușurinței de curățare [8].

Aluminiu: A devenit un material popular datorită greutății reduse și conductivității termice excelente, deși există preocupări legate de sănătatea asociată cu lejarea aluminiului [9,10].

5. Sfârșitul Secolului XX

Acoperiri Non-Aderente: Introducerea Teflonului (PTFE) în anii '40 a revoluționat vasele de gătit, oferind o suprafață non-aderentă care facilita gătitul și curățarea [11].

6. Secolul XXI

Inovații și Sustenabilitate: Cu o creștere a conștientizării asupra sănătății și mediului, a apărut o cerere pentru materiale mai sigure și mai sustenabile, cum ar fi siliconul alimentar, ceramica avansată și acoperirile non-aderente fără PFOA și PTFE [12,13,14].

2. Materiale folosite la vasele de gătit

2.1. Oțelul inoxidabil

Oțelul inoxidabil este un material extrem de popular și versatil folosit în fabricarea vaselor de gătit. Este alcătuit dintr-un aliaj de fier, carbon și minim 10.5% crom, alături de alte elemente precum nichel și molibden, care îi conferă diverse proprietăți [15].

Oțelul inoxidabil este un aliaj format în principal din fier, crom și carbon. Cromul creează un film de oxid de crom pe suprafața aliajului, protejându-l împotriva coroziunii și ruginei [15].

Există mai multe grade de oțel inoxidabil, dintre care cel mai comun pentru vasele de gătit este 304 (sau 18/8), care indică prezența a 18% crom și 8% nichel [15,16].

Avantaje

• Durabilitate: Este extrem de durabil și rezistent la coroziune, rugină și pete, ceea ce îl face ideal pentru utilizarea pe termen lung [17].
• Rezistență la Temperaturi Înalte: Suportă temperaturi înalte fără a se deteriora, fiind ideal pentru prăjire și sotare [15,16,17,18].
• Neutralitatea Gustului: Nu interacționează cu alimentele, așadar nu le va altera gustul sau culoarea [18].
• Ușor de Curățat: Este ușor de curățat și poate fi lustruit pentru a reveni la strălucirea inițială; majoritatea vaselor din oțel inoxidabil pot fi spălate în mașina de spălat vase [17,18].
• Compatibilitate cu Diverse Surse de Căldură: Poate fi folosit pe aproape orice tip de plită, inclusiv cele cu inducție [16,17,18].

Dezavantaje

• Conductivitate Termică: Pe cont propriu, oțelul inoxidabil nu este cel mai bun conductor de căldură. Multe vase de oțel inoxidabil au un nucleu de aluminiu sau cupru pentru a îmbunătăți acest aspect [15,16,17,18].
• Preț: Vasele de înaltă calitate din oțel inoxidabil pot fi destul de costisitoare comparativ cu alte materiale [18].
• Îngrijire: Deși este ușor de curățat, oțelul inoxidabil poate dezvolta pete de apă dură sau poate deveni mat dacă nu este întreținut corespunzător [15,16,17,18].
• Alunecarea Alimentelor: Suprafețele netede pot face ca unele alimente să alunece mai ușor, iar lipsa unui strat antiaderent înseamnă că unele alimente pot adera la suprafață [18].

2.2. Fonta

Fonta este un material tradițional folosit în fabricarea vaselor de gătit, cunoscut pentru durabilitatea și calitățile sale unice de gătit [19,20]:

Fonta este un aliaj de fier cu un conținut ridicat de carbon (de obicei între 2% și 4%), ceea ce îi conferă duritatea și fragilitatea caracteristice [19,20].

Există două tipuri principale de fontă utilizate în vasele de gătit: fonta brută (neprelucrată) și fonta emailată. Fonta brută are o suprafață neagră și aspră, în timp ce fonta emailată este acoperită cu un strat de email vitros, adesea colorat [19,20].

Avantaje

• Excelentă la Reținerea și Distribuția Căldurii: Fonta reține căldura pentru o lungă perioadă și o distribuie uniform, ideală pentru prăjire, sotare și coacere [19,20].
• Durabilitate: Cu îngrijire adecvată, vasele de fontă pot dura o viață întreagă, sau chiar mai multe generații [19,20].
• Versatilitate: Pot fi folosite pe plită, în cuptor și chiar pe grătar, fiind potrivite pentru o gamă largă de metode de gătit [19,20].
• Suprafață Non-aderentă Naturală: Când este condimentată corect, fonta dezvoltă o suprafață non-aderentă naturală [19,20].
• Adăugare de Fier în Alimente: Gătitul în fontă poate crește nivelul de fier în alimente, benefic pentru persoanele cu deficiență de fier [19,20].

Dezavantaje

• Greutate: Fonta este grea, ceea ce poate face manipularea dificilă [19,20].
• Îngrijire Specifică: Necesită un proces de curățare și condimentare special pentru a menține suprafața non-aderentă și a preveni ruginirea [19,20].
• Sensibilitate la Schimbări Bruscă de Temperatură: Poate crăpa sau se poate deforma dacă este expusă la schimbări rapide de temperatură [19,20].
• Nu Este Ideală Pentru Alimente Acide: Gătitul prelungit al alimentelor acide poate deteriora stratul non-aderent și poate duce la elibererea fierului în alimente [19,20].
• Necesită Încălzire Graduală: Se încălzește lent și necesită încălzire graduală pentru a preveni aderarea alimentelor și pentru a asigura o gătire uniformă [19,20].

2.3.  Teflonul

Teflonul, cunoscut și sub denumirea sa chimică de politetrafluoroetilenă (PTFE), este un material sintetic folosit pentru acoperirile non-aderente în vasele de gătit [21,22,23].

Teflonul este un polimer format din fluor și carbon. Acesta creează o suprafață extrem de netedă și non-aderentă atunci când este aplicat pe oțel, aluminiu sau alte materiale utilizate în fabricarea vaselor de gătit [21,22,23].

Teflonul a fost descoperit întâmplător de chimistul Roy Plunkett în 1938 și a fost utilizat inițial în aplicații industriale și militare înainte de a fi introdus în vasele de gătit în anii '60 [21,22,23].

Avantaje

• Suprafață Non-aderentă: Oferă o suprafață excelentă non-aderentă, reducând necesitatea de uleiuri sau grăsimi pentru gătit și facilitând curățarea [21,22,23].
• Curățare Ușoară: Datorită naturii sale non-aderente, vasele cu Teflon sunt ușor de curățat și întreținut [21,22,23].
• Gătit Sănătos: Permite gătitul cu mai puțin ulei sau grăsime, favorizând o alimentație mai sănătoasă [21,22,23].
• Eficiență Energetică: Se încălzește rapid și necesită mai puțină căldură pentru gătit, ceea ce poate contribui la economia de energie [21,22,23].

Dezavantaje

• Sensibilitate la Temperaturi Înalte: La temperaturi de peste 260°C (500°F), Teflonul începe să se descompună și poate elibera vapori toxici. Expunerea prelungită și repetată la acești vapori poate duce la o condiție numită "febra de inhalare a fumurilor de Teflon" [21,22,23].
• Durabilitate: Suprafețele de Teflon pot fi zgâriate și deteriorate ușor, mai ales dacă sunt folosite ustensile metalice sau curățate cu bureți abrazivi [21,22,23].
• Impactul asupra Mediului și Sănătății: Producția de Teflon a fost asociată cu eliberarea de acid perfluorooctanoic (PFOA), o substanță considerată a fi un posibil cancerigen și un poluant persistent în mediu. Deși PFOA nu se găsește în produsele finale de Teflon, impactul său în producție este o preocupare [21,22,23].

2.4. Ceramica

Ceramica este un material tradițional folosit în fabricarea vaselor de gătit, apreciat pentru proprietățile sale estetice și funcționale [24,25].

Ceramica pentru vasele de gătit este realizată din lut ars la temperaturi înalte. Unele vase de ceramică sunt acoperite cu un strat de glazură vitrificată pentru a le face impermeabile și mai ușor de curățat [24,25].

Există mai multe tipuri de ceramică folosite în vasele de gătit, inclusiv teracota, porțelanul și ceramica avansată, care este mai rezistentă și adesea îmbunătățită pentru performanță superioară [24,25].

Avantaje

• Distribuție Uniformă a Căldurii: Ceramica distribuie căldura în mod uniform, ceea ce este ideal pentru gătitul lent și coacerea uniformă [24,25].
• Rezistență la Zgârieturi: Suprafața ceramică este rezistentă la zgârieturi și poate suporta utilizarea ustensilelor metalice [24,25].
• Non-Reactivă: Ceramica nu reacționează cu alimentele acide, așa că nu va altera gustul sau culoarea mâncării [24,25].
• Versatilitate Estetică: Vasele de ceramică sunt adesea frumos decorate și pot fi folosite atât pentru gătit cât și pentru servirea mâncării direct pe masă [24,25].
• Ușor de Curățat: Sunt, în general, ușor de curățat, mai ales dacă sunt glazurate [24,25].

Dezavantaje

• Fragilitate: Ceramica poate fi fragilă și susceptibilă la crăpare sau spargere dacă este lovită sau expusă la schimbări bruște de temperatură [24,25].
• Greutate: Vasele de ceramică pot fi destul de grele, mai ales cele mai groase și mai mari [24,25].
• Inconsistență în Calitate: Calitatea vaselor de ceramică poate varia considerabil în funcție de producător și procesul de fabricație. Unele pot conține plumb sau cadmiu în glazură, care sunt toxice [24,25].
• Încălzire Lentă: Ceramica se încălzește mai lent decât metalele, ceea ce poate fi un dezavantaj atunci când timpul este esențial [24,25].
• Nu sunt potrivite pentru toate tipurile de plite: Multe vase de ceramică nu sunt compatibile cu plitele cu inducție fără un disc adaptiv [24,25].

2.5. Aluminiu

Aluminiu este un metal ușor și un conductor excelent de căldură, fiind larg utilizat în fabricarea vaselor de gătit [26,27,28].

Aluminiul este un element metalic, cunoscut pentru greutatea sa redusă și conductivitatea termică excelentă [26,27,28].

Vasele de gătit din aluminiu pot fi găsite sub formă pură sau ca bază pentru vase cu acoperiri non-aderente. De asemenea, aluminiul anodizat este o variantă tratată pentru a îmbunătăți durabilitatea și rezistența la coroziune [26,27,28].

Avantaje

• Conductivitate Termică Excelentă: Aluminiul se încălzește rapid și uniform, ceea ce îl face ideal pentru gătit și prăjire [26,27,28].
• Ușurință în Manipulare: Fiind un metal ușor, vasele de gătit din aluminiu sunt ușor de manevrat [26,27,28].
• Cost-Eficient: Aluminiul este, în general, mai accesibil decât alte materiale de înaltă calitate, precum oțelul inoxidabil sau cuprul [26,27,28].
• Răspuns Rapid la Schimbările de Temperatură: Permite bucătarilor să controleze mai precis temperatura de gătit [26,27,28].

Dezavantaje

• Reactivitate: Aluminiul pur poate reacționa cu alimente acide sau alcaline, ceea ce poate afecta gustul și poate cauza lejarea unei cantități mici de aluminiu în alimente [26,27,28].
• Durabilitate: Este mai moale și se poate zgâria sau deforma mai ușor decât alte materiale mai dure, precum oțelul inoxidabil [26,27,28].
• Sănătate și Siguranță: Există preocupări legate de expunerea la aluminiu și efectele sale asupra sănătății, deși lejarea aluminiului din vasele de gătit este, în general, considerată a fi la niveluri sigure pentru majoritatea oamenilor [26,27,28].
• Nu este Magnetic: Aluminiul nu funcționează pe plite cu inducție fără un disc de inducție sau un strat de bază compatibil [26,27,28].

2.6. Cuprul

Cuprul este un metal cu o lungă istorie în fabricarea vaselor de gătit, recunoscut pentru proprietățile sale superioare de conducere termică [29,30,31].

Cuprul este un element metalic roșcat, cunoscut pentru conductivitatea termică și electrică excepțională [29,30,31].

Datorită capacității sale de a controla precis temperatura, este adesea folosit pentru vase de înaltă calitate, inclusiv tigăi, oale și căldări pentru sosuri. Vasele de cupru sunt, de obicei, căptușite cu un alt metal, cum ar fi staniu sau oțel inoxidabil, pentru a preveni reacțiile cu alimentele [29,30,31].

Avantaje

• Conductivitate Termică Excelentă: Cuprul se încălzește rapid și uniform, oferind un control precis al temperaturii, ceea ce este esențial pentru preparatele delicate sau care necesită o temperatură specifică [29,30,31].
• Răspuns Rapid la Schimbările de Temperatură: Permite bucătarilor să ajusteze rapid temperatura în timpul gătitului [29,30,31].
• Eficiență Energetică: Eficiența sa termică poate reduce timpul și energia necesare pentru gătit [29,30,31].
• Estetică: Vasele de cupru sunt adesea apreciate pentru aspectul lor strălucitor și atractiv [29,30,31].

Dezavantaje

• Reactivitate: Cuprul poate reacționa cu alimente acide sau alcaline, ceea ce poate duce la lejarea cuprului în alimente. De aceea, vasele de cupru sunt căptușite cu staniu sau oțel inoxidabil [29,30,31].
• Întreținere: Cuprul necesită lustruire periodică pentru a menține strălucirea și poate necesita re-tinichiuirea suprafețelor căptușite cu staniu [29,30,31].
• Cost: Vasele de gătit din cupru sunt adesea mai scumpe decât cele din alte materiale datorită costului și măiestriei necesare pentru fabricație [29,30,31].
• Greutate: Cuprul este relativ greu, ceea ce poate face manipularea vaselor mari sau pline dificilă [29,30,31].

2.7. Titanul

Titanul este un metal avansat și relativ nou utilizat în fabricarea vaselor de gătit. Este cunoscut pentru proprietățile sale deosebite, care îl fac o opțiune atractivă pentru cei interesați de durabilitate și performanță [32,33,34].

Titanul este un element metalic ușor, puternic și extrem de rezistent la coroziune. Este adesea folosit în aliaje pentru a-i îmbunătăți și mai mult proprietățile [32,33,34].

Titanul este folosit pentru a fabrica tigăi, oale și alte ustensile. Uneori este utilizat în formă pură, dar mai frecvent este folosit ca un strat de suprafață peste un alt metal, cum ar fi aluminiul, pentru a combina avantajele ambelor materiale [32,33,34].

Avantaje

• Durabilitate Excepțională: Titanul este extrem de rezistent la zgârieturi, deformări și coroziune, ceea ce îl face ideal pentru utilizare pe termen lung [32,33,34].
• Greutate Redusă: Fiind unul dintre cele mai ușoare metale, vasele de gătit din titan sunt ușor de manevrat și ideale pentru camping sau drumeții [32,33,34].
• Sănătate și Siguranță: Titanul este biocompatibil și nu reacționează cu alimentele, nu alterează gustul și nu eliberează substanțe chimice dăunătoare. Conform studiilor științifice titanul și emailul protejează cel mai bine micronutrienții în timp ce aluminiul are cea mai slabă capacitate de protecție a micronutrienților [32,33,34].
• Conductivitate Termică: Deși nu este la fel de bun conductor ca cuprul sau aluminiul, titanul distribuie căldura suficient de bine pentru majoritatea aplicațiilor de gătit [32,33,34].
• Rezistență la Temperaturi Înalte: Poate suporta temperaturi extrem de înalte fără a se deteriora sau a se topi [32,33,34].

Dezavantaje

• Cost: Titanul este unul dintre materialele mai scumpe datorită procesului de extracție și prelucrare dificil, ceea ce se reflectă în prețul vaselor de gătit [32,33,34].
• Conductivitate Termică Inferioară: Comparativ cu cuprul sau aluminiul, titanul nu conduce la fel de bine căldura, ceea ce poate duce la o distribuție inegală a căldurii în unele cazuri [32,33,34].
• Opțiuni Limitate: Deoarece este un material relativ nou în industria vaselor de gătit, opțiunile pot fi mai limitate în ceea ce privește stilurile și mărimile disponibile [32,33,34].

2.8. Emailul

Emailul, cunoscut și ca porțelan vitrificat, este un material folosit în fabricarea vaselor de gătit pentru a oferi o suprafață netedă, durabilă și adesea colorată. Emailul este de fapt un tip de sticlă aplicat și apoi topit pe suprafața metalului, de obicei fier, oțel sau aluminiu [15,34,35].

Emailul este un material non-metalic, de obicei un tip de sticlă, care este aplicat într-unul sau mai multe straturi pe un substrat metalic și apoi topit la o temperatură înaltă pentru a crea o suprafață netedă și durabilă [15,34,35].

Vasele de gătit emailate pot include oale, tigăi, ceainice și alte ustensile. Emailul protejează metalul de coroziune și oferă o suprafață non-reactivă pentru gătit [15,34,35].

Avantaje

• Rezistență la Coroziune: Emailul protejează metalul de rugină și coroziune [15,34,35].
• Suprafață Non-reactivă: Nu reacționează cu alimentele acide sau alcaline și nu alterează gustul mâncării [15,34,35].
• Ușor de Curățat: Suprafața netedă și dură a emailului este, în general, ușor de curățat [15,34,35].
• Diversitate Estetică: Poate fi colorat în diverse nuanțe, adăugând un aspect frumos și personalizat bucătăriei [15,34,35].
• Durabilitate: Dacă este întreținut corect, poate dura mult timp fără să se deterioreze [15,34,35].

Dezavantaje

• Fragilitate: Emailul poate crăpa sau se poate ciobi dacă este lovit sau căzut. Odată ce stratul de email este deteriorat, substratul metalic poate începe să ruginească [15,34,35].
• Conductivitate Termică: Eficiența termică depinde de materialul de bază; emailul în sine nu adaugă la conductivitatea termică [15,34,35].
• Posibile Substanțe Nocive: Vechile vase emailate, mai ales cele dinainte de anii '70, pot conține plumb în glazura de email. Este important să folosiți vase moderne și de înaltă calitate pentru a evita acest risc [15,34,35].
• Sensibilitate la Schimbări Bruscă de Temperatură: Expunerea la temperaturi extreme sau schimbările rapide de temperatură pot duce la crăparea emailului [15,34,35].

2.9. Granitul și piatra

Granitul și piatra sunt materiale naturale folosite în fabricarea unor tipuri specifice de vase de gătit și ustensile. Deși nu sunt la fel de răspândite ca alte materiale precum oțelul inoxidabil sau aluminiul, ele oferă anumite caracteristici unice care pot fi preferate de unii bucătari [36,37,38,39].

Deși termenul "granit" poate fi folosit în mod liber pentru a descrie vasele de gătit cu un finisaj asemănător pietrei, vasele de gătit "din granit" sunt adesea de fapt oțel sau aluminiu acoperite cu un strat de material compozit care imită aspectul granitului [36,37,38,39].

Vasele de gătit din piatră reală includ tigăi și plăci fabricate din diverse tipuri de roci vulcanice sau minerale. Acestea sunt apreciate pentru durabilitatea și capacitățile lor de gătit unice [36,37,38,39].

Avantaje

• Durabilitate: Atât granitul cât și piatra sunt extrem de durabile și rezistente la zgârieturi și abraziuni [36,37,38,39].
• Reținerea Căldurii: Piatra, în special, este cunoscută pentru capacitatea sa de a reține căldura, ceea ce poate fi ideal pentru gătitul lent și păstrarea mâncării calde [36,37,38,39].
• Suprafață Non-aderentă: Multe vase de gătit din granit sunt tratate pentru a avea o suprafață non-aderentă [36,37,38,39].
• Aspect Estetic: Ambele materiale adaugă un aspect natural și rustic bucătăriei [36,37,38,39].

Dezavantaje

• Greutate: Vasele de gătit din piatră sau granit pot fi destul de grele, ceea ce le face dificil de manevrat [36,37,38,39].
• Risc de Spargere: Deși sunt durabile, pot fi fragile și pot crăpa sau se pot sparge dacă sunt lăsate să cadă sau expuse la schimbări bruște de temperatură [36,37,38,39].
• Preț: Poate fi mai scump decât alte materiale datorită procesului de extracție și prelucrare a pietrei naturale [36,37,38,39].
• Încălzire Inegală: Unele vase de gătit din piatră nu distribuie căldura la fel de uniform ca metalele, ceea ce poate necesita o atenție sporită în timpul gătitului [36,37,38,39].

2.10. "Tava din Jena"

"Tava din Jena" se referă la o tavă de copt sau o formă făcută din această sticlă termorezistentă [40,41,42].

Sticla Jena este o formă de sticlă borosilicată, compusă din silicați și bor, care îi conferă o mare rezistență la temperaturi înalte și la șocuri termice [40,41,42].

Sticla Jena este utilizată pentru fabricarea tavilor de copt, vaselor pentru cuptor și alte forme de ustensile de gătit care pot fi expuse direct la surse de căldură [40,41,42].

Avantaje

• Rezistență la Șoc Termic: Poate fi transferată direct de la frigider la cuptor fără riscul de a crăpa datorită schimbărilor de temperatură [40,41,42].
• Non-reactivă: Sticla Jena nu reacționează cu alimentele, așa că nu va altera gustul, mirosul sau culoarea mâncării [40,41,42].
• Ușor de Curățat: Suprafața netedă a sticlei este ușor de curățat și este, de obicei, sigură pentru mașina de spălat vase [40,41,42].
• Transparență: Permite vizualizarea mâncării în timpul coacerii, facilitând monitorizarea progresului fără a deschide cuptorul [40,41,42].

Dezavantaje

• Fragilitate: Deși este rezistentă la șocuri termice, sticla Jena este fragilă și poate fi spartă prin lovire sau cădere [40,41,42].
• Greutate: Sticla borosilicată poate fi mai grea decât alte materiale utilizate în ustensilele de gătit, cum ar fi metalul sau siliconul [40,41,42].
• Sensibilitate la Suprafețe Aspre: Suprafețele abrazive sau ustensilele ascuțite pot zgâria sticla [40,41,42].

2.11. Coșurile tradiționale de aburi din Asia

Coșurile tradiționale de aburi din Asia cunoscute sub numele de coșuri de bambus pentru aburit. Acestea sunt utilizate pe scară largă în bucătăriile asiatice, în special în China, și sunt destinate gătitului pe abur. Sunt folosite nu doar pentru prăjituri din orez, dar și pentru o varietate largă de alimente, inclusiv legume, carne, pește și buns (pâinici umplute) [43].

Coșurile de bambus pentru aburit sunt făcute din benzi subțiri de bambus împletite și sunt adesea formate în straturi suprapuse care se pot stivui una peste alta. Ele sunt așezate de obicei peste o oală sau wok cu apă clocotindă, permițând aburului să circule prin și în jurul alimentelor [43].

Sunt folosite pentru a găti alimente prin metoda aburului, care este un mod de gătit delicat și sănătos, menținând nutrienții și textura naturală a alimentelor [43].

Avantaje

• Gătit Sănătos: Gătitul pe abur păstrează vitaminele și mineralele, și necesită mai puțin ulei sau grăsime [43].
• Menținerea Texturii și Aromei: Alimentele gătite pe abur își mențin umiditatea naturală, textura și aroma [43].
• Utilizare Eficientă: Coșurile pot fi stivuite, permițând gătitul simultan al mai multor feluri de mâncare [43].
• Sustenabilitate: Bambusul este o resursă rapid regenerabilă, făcând coșurile o opțiune ecologică [43].
• Cost-Eficient: Coșurile de bambus sunt, în general, accesibile și durabile dacă sunt întreținute corespunzător [43].

Dezavantaje

• Îngrijire Specifică: Bambusul trebuie să fie lăsat să se usuce complet după fiecare utilizare pentru a preveni mucegaiul și mirosurile [43].
• Durată de Viață: Deși sunt destul de durabile, coșurile de bambus nu vor dura la fel de mult ca ustensilele de metal sau ceramică și pot necesita înlocuire periodică [43].
• Sensibilitate la Mirosuri: Pot absorbi mirosuri dacă nu sunt curățate și uscate corespunzător [43].
• Variații de Calitate: Calitatea coșurilor de bambus poate varia, iar cele mai ieftine versiuni pot folosi adezivi sau finisaje mai puțin durabile [43].

2.12. Siliconul

Siliconul a devenit un material popular în fabricarea ustensilelor de bucătărie, datorită flexibilității, durabilității și rezistenței sale la temperaturi înalte [44,45].

Ustensilele de bucătărie din silicon sunt fabricate din polimeri de silicon, oxigen, carbon și hidrogen. Siliconul folosit în bucătărie este, de obicei, de calitate alimentară și poate varia în rigiditate și textură [44,45].

Vasele și ustensilele de bucătărie din silicon includ forme de copt, spatule, pensule de gătit, mânere, tăvițe pentru gheață, covorașe de copt și multe altele [44,45].

Avantaje

• Rezistență la Temperaturi Înalte: Siliconul poate rezista la temperaturi de la -40°C până la 230°C sau chiar mai mult, ceea ce îl face ideal pentru o gamă largă de aplicații de gătit și coacere [44,45].
• Flexibilitate: Ustensilele din silicon sunt flexibile, ceea ce le face utile pentru a răzuia și scoate mâncarea din boluri sau forme de copt [44,45].
• Non-Aderent și Ușor de Curățat: Suprafața non-aderentă a siliconului înseamnă că alimentele se eliberează ușor, iar ustensilele sunt, în general, ușor de spălat [44,45].
• Durabilitate: Siliconul nu se va zgâria, crăpa sau deforma la fel de ușor ca plasticul sau cauciucul [44,45].
• Siguranță: Siliconul de calitate alimentară este non-toxic și nu conține BPA, făcându-l o opțiune sigură pentru contactul cu alimentele [44,45].

Dezavantaje

• Stabilitate Structurală: Unele ustensile din silicon moale pot fi prea flexibile, ceea ce le face dificil de utilizat pentru sarcini care necesită forță sau precizie [44,45].
• Absorbția de Mirosuri și Culori: Siliconul poate absorbi mirosuri și culori din alimente, în special la expunerea prelungită la temperaturi înalte sau la alimente cu pigmenți puternici [44,45].
• Varietatea Calității: Există o mare varietate în calitatea produselor de silicon disponibile pe piață, iar unele pot fi de calitate inferioară sau nu îndeplinesc standardele de siguranță alimentară [44,45].
• Cost: Ustensilele din silicon de calitate superioară pot fi mai scumpe decât cele din materiale tradiționale [44,45].

2.13. Piatra vulcanică

Piatra vulcanică este un material natural folosit în diverse aplicații, inclusiv în unele metode speciale de gătit. Este cunoscută pentru capacitatea sa de a reține căldura și de a oferi o suprafață unică pentru prepararea alimentelor [46].

Piatra de lavă este un tip de rocă vulcanică formată din răcirea rapidă a lavei de la un vulcan. Are o structură poroasă și o textură aspră [46].

Piatra de lavă este adesea folosită sub formă de plăci sau grătare în grătarele pentru gătit, unde căldura stocată în piatră gătește alimentele în mod uniform. De asemenea, este folosită în unele restaurante pentru "gătitul la masă", unde clienții își pot găti propriile feluri de mâncare pe plăci fierbinți de piatră de lavă [46].

Avantaje

• Reținerea Excelentă a Căldurii: Piatra de lavă reține căldura pentru o perioadă lungă, distribuind-o uniform și gătind alimentele eficient [46].
• Gust și Aromă Unice: Gătitul pe piatră de lavă poate adăuga un gust distinct alimentelor, similar cu gătitul pe un grătar cu cărbuni [46].
• Metodă de Gătit Sănătoasă: Gătitul pe piatră de lavă necesită puțin sau deloc ulei, făcându-l o metodă mai sănătoasă de preparare a alimentelor [46].
• Experiență Interactivă: Gătitul pe piatră de lavă la masă oferă o experiență interactivă și distractivă pentru clienți [46].

Dezavantaje

• Greutate: Piatra de lavă este destul de grea, ceea ce o poate face dificil de manevrat și de mutat [46].
• Încălzire Prealabilă: Necesită o perioadă lungă de încălzire pentru a atinge temperatura optimă de gătit [46].
• Curățare Specifică: Curățarea pietrei de lavă poate fi mai complicată decât curățarea suprafețelor tradiționale de gătit [46].
• Variabilitate: Ca material natural, piatra de lavă poate varia în termeni de porozitate și densitate, ceea ce poate influența performanța de gătit [46].

3. Prezentarea diferitelor tipuri de materiale (ex: plastic, sticlă, hârtie, folie de aluminiu, etc.).

3.1. Hârtia

Hârtia este unul dintre cele mai vechi și comune materiale utilizate pentru ambalarea alimentelor. De la saci de hârtie la cutii și învelișuri, hârtia are diverse aplicații în industria ambalajelor [47,48].

Hârtia este fabricată în principal din fibre de celuloză, obținute din lemn, rafie, trestie sau alte surse vegetale. Diverse tratamente și aditivi pot fi aplicați pentru a-i îmbunătăți proprietățile, cum ar fi rezistența la apă, rezistența și flexibilitatea [47,48].

Hârtia este folosită pentru o varietate de ambalaje alimentare, inclusiv pungi, cutii, învelișuri, hârtie pergament pentru coacere și ambalaje pentru băuturi [47,48].

Avantaje

• Biodegradabilă și Reciclabilă: Hârtia este unul dintre cele mai ușor reciclabile și biodegradabile materiale de ambalare, ceea ce reduce impactul asupra mediului [47,48].
• Sustenabilitate: Provine din resurse regenerabile și, atunci când este gestionată responsabil, poate fi o opțiune sustenabilă [47,48].
• Cost-Eficientă: Hârtia este, în general, mai accesibilă decât alte materiale de ambalare, cum ar fi plasticul special sau metalele [47,48].
• Personalizabilă: Poate fi ușor imprimată și colorată, oferind oportunități excelente pentru branding și informații despre produs [47,48].
• Siguranță: Hârtia tratată corespunzător este sigură pentru ambalarea alimentelor și poate proteja produsele de contaminanți externi [47,48].

Dezavantaje

• Rezistență Limitată la Umiditate: Deși există tratamente pentru a face hârtia rezistentă la apă și grăsimi, în forma sa naturală, este vulnerabilă la umiditate și poate deveni moale sau se poate rupe ușor [47,48].
• Durabilitate Limitată: Hârtia nu este la fel de durabilă ca plasticul sau metalul și poate fi ușor deteriorată prin rupere sau perforare [47,48].
• Probleme de Sustenabilitate: Deși este biodegradabilă, producția de hârtie poate avea un impact semnificativ asupra mediului prin defrișări și consum de apă, dacă nu este gestionată responsabil [47,48].
• Ineficientă pentru Anumite Produse: Nu este potrivită pentru ambalarea produselor lichide sau foarte grase fără tratamente speciale, care pot crește costul și impactul asupra mediului [47,48].

3.2. Plasticul

Plasticul este unul dintre cele mai răspândite și versatilizate materiale folosite în ambalarea alimentelor, inclusiv în fabricarea cutiilor și sticlelor [49,50].

Plasticul este un material sintetic derivat din petrol și gaze naturale. Există multe tipuri de plastic, inclusiv polietilenă (PE), polipropilenă (PP), polietilen tereftalat (PET), și multe altele, fiecare cu proprietăți specifice [49,50].

Plasticul este folosit pentru a fabrica o gamă largă de containere pentru alimente, inclusiv sticle pentru băuturi, cutii pentru depozitarea alimentelor, ambalaje pentru produse alimentare proaspete și congelate, și multe altele [49,50].

Avantaje

• Ușurință: Plasticul este ușor, ceea ce îl face convenabil pentru transport și manipulare [49,50].
• Durabilitate: Este rezistent la rupere și la impact, protejând alimentele în timpul transportului și depozitării [49,50].
• Etanșeitate: Plasticul poate fi etanș și rezistent la umiditate, aer și contaminanți, prelungind durata de viață a alimentelor [49,50].
• Versatilitate: Poate fi modelat în aproape orice formă și dimensiune, și poate fi clar sau colorat pentru diverse aplicații [49,50].
• Cost-Eficient: Fabricarea plasticului este, în general, mai puțin costisitoare comparativ cu alte materiale, cum ar fi sticla sau metalele [49,50].

Dezavantaje

• Impactul asupra Mediului: Plasticul poate dura sute de ani pentru a se descompune, contribuind la poluarea mediului și la problemele legate de gestionarea deșeurilor [49,50].
• Probleme de Sănătate: Anumite tipuri de plastic pot elibera substanțe chimice nocive în alimente, în special la încălzire sau la contactul cu alimente acide sau grase [49,50].
• Reciclare Limitată: Deși multe tipuri de plastic sunt tehnic reciclabile, ratele reale de reciclare sunt adesea scăzute datorită lipsei de facilități și a complexității procesului de reciclare [49,50].
• Calitate Variabilă: Calitatea plasticului poate varia, iar unele ambalaje pot fi mai puțin durabile sau mai puțin sigure pentru alimente decât altele [49,50].

3.3. Sticla

Stricla este un material tradițional și încă foarte popular folosit în ambalarea alimentelor, inclusiv pentru fabricarea sticlelor, borcanelor și altor recipiente [51,52].

Sticla este fabricată prin topirea unui amestec de silice (nămol de cuarț), sodă (carbonat de sodiu) și var (oxid de calciu) la temperaturi foarte înalte. Uneori, sunt adăugate și alte substanțe pentru a îmbunătăți proprietățile sau pentru a colora sticla [51,52].

Sticla este folosită pentru a fabrica o varietate de recipiente pentru alimente și băuturi, inclusiv sticle pentru apă, sucuri, lapte, borcane pentru gemuri, murături și multe alte produse [51,52].

Avantaje

• Inertă și Non-reactivă: Sticla nu interacționează cu alimentele pe care le conține, ceea ce înseamnă că nu va altera gustul, mirosul sau calitatea acestora [51,52].
• Reutilizabilă și Reciclabilă: Sticla poate fi reutilizată de mai multe ori fără a-și pierde calitatea sau puritatea și este 100% reciclabilă, fără a pierde puritatea sau calitatea [51,52].
• Transparență: Permite vizualizarea conținutului, ceea ce este adesea atractiv pentru consumatori și util pentru identificarea rapidă a conținutului [51,52].
• Durabilitate: Sticla este rezistentă la mirosuri, pete și coroziune [51,52].
• Siguranță: Nu conține substanțe chimice care pot migra în alimente, cum ar fi BPA sau ftalații [51,52].

Dezavantaje

• Fragilitate: Sticla se poate sparge ușor dacă este lovită sau căzută, ceea ce poate reprezenta un risc de siguranță și crește riscul de deteriorare în timpul transportului [51,52].
• Greutate: Sticla este semnificativ mai grea decât alte materiale de ambalare, cum ar fi plasticul, ceea ce crește costurile de transport și emisiile de carbon asociate [51,52].
• Cost: Producția și reciclarea sticlei pot fi mai costisitoare decât alte materiale, cum ar fi plasticul sau aluminiul [51,52].
• Sensibilitate la Temperatură: Schimbările bruște de temperatură pot cauza spargerea sticlei, limitând unele utilizări [51,52].

3.4. Folia de aluminiu

Folia de aluminiu este un material versatil utilizat pe scară largă în gospodării și industria alimentară pentru ambalarea, păstrarea și gătitul alimentelor [53,54].

Folia de aluminiu este un material subțire fabricat prin laminarea aluminiului până când devine o foaie subțire și maleabilă [53,54].

Este folosită pentru a acoperi vasele de gătit, pentru a împacheta alimente, pentru a menține caldura și prospetimea alimentelor și chiar pentru a găti prin metode cum ar fi grătarul sau pachetele de folie [53,54].

Avantaje

• Rezistență la Căldură: Aluminiul rezistă la temperaturi înalte și este ideal pentru utilizare în cuptor sau pe grătar [53,54].
• Barieră Efectivă: Folia de aluminiu formează o barieră excelentă împotriva luminii, oxigenului, umezelii și bacteriilor, ajutând la păstrarea alimentelor proaspete mai mult timp [53,54].
• Versatilitate: Poate fi folosită într-o varietate de aplicații, de la ambalarea sandvișurilor la protejarea părților sensibile ale alimentelor în timpul coacerii [53,54].
• Reflecția Căldurii: Reflectă căldura și lumina, ceea ce poate fi util în diverse aplicații culinare sau în gospodărie [53,54].
• Reciclabilă: Aluminiul este 100% reciclabil și reutilizabil, fără a-și pierde calitatea [53,54].

Dezavantaje

• Impact asupra Mediului: Producția de aluminiu este un proces intensiv energetic și poate avea un impact semnificativ asupra mediului. De asemenea, folia de aluminiu aruncată în natură poate polua și nu se descompune [53,54].
• Reactivitate: Aluminiul poate reacționa cu alimente acide sau alcaline, eliberând particule care pot fi absorbite de alimente. Deși acestea sunt, în general, la nivele considerate sigure, există unele preocupări cu privire la expunerea pe termen lung [53,54].
• singură Utilizare: Deși este reciclabilă, folia de aluminiu este adesea folosită o singură dată și aruncată, ceea ce poate contribui la deșeuri [53,54].
• Riscuri pentru Sănătate: Există preocupări că expunerea excesivă la aluminiu poate fi asociată cu anumite probleme de sănătate, deși cercetările sunt încă în curs [53,54].

3.5. Polistiren (Styrofoam)

Polistirenul expandat, cunoscut și ca Styrofoam, este un material ușor și izolator termic folosit pentru ambalarea alimentelor rapide și a băuturilor [55].

Avantaje: Este ușor, ieftin și oferă o bună izolare termică [55].

Dezavantaje: Este dificil de reciclat, poate elibera substanțe toxice atunci când este încălzit și contribuie la poluarea cu deșeuri plastice [55].

3.6. Tetra Pak

Ambalajele Tetra Pak sunt compozite, de obicei constând dintr-o combinație de hârtie, plastic și aluminiu, folosite pentru băuturi și produse lichide [56].

Avantaje: Protejează conținutul de lumină și aer, prelungind durata de viață a produselor; este ușor și eficient din punct de vedere al spațiului [56].

Dezavantaje: Reciclarea poate fi complicată datorită naturii compozite a materialului [56].

3.7. Bioplastice

Bioplasticele sunt făcute din resurse biologice, cum ar fi amidonul de porumb, cana de zahăr sau celuloza. Sunt folosite pentru a fabrica pungi, recipiente și alte tipuri de ambalaje [57].

Avantaje: Pot fi biodegradabile sau compostabile și sunt fabricate din resurse regenerabile [57].

Dezavantaje: Pot fi mai scumpe de produs și unele tipuri necesită condiții specifice pentru biodegradare sau compostare [57].

3.8. Materiale Compostabile

Aceste materiale, inclusiv unele tipuri de plastic și alte compozite, sunt proiectate să se descompună complet în condiții de compostare [58].

Avantaje: Reduc impactul deșeurilor prin descompunerea în produse ne-dăunătoare [58].

Dezavantaje: Necesită condiții specifice de compostare care nu sunt întotdeauna disponibile sau eficiente la scară largă [58].

3.9. Metal (Aluminiu și Tin)

Aluminiul și tinul sunt folosite pentru conserve, capace și alte tipuri de ambalaje metalice [59].

Avantaje: Durabile, oferă o barieră excelentă împotriva aerului și luminii, sunt 100% reciclabile [59].

Dezavantaje: Necesită o energie semnificativă pentru producție și reciclare [59].

2. Studii de caz, exemple, dezbatere și perspectivă
   2. Vase de gătit Zepter

Tigăile non-aderente tradiționale folosesc compusul chimic PTFE, care este eficient, dar poate prezenta riscuri pentru sănătate. Tehnologia URA revoluționează acest domeniu prin dublarea concentrației de crom pe suprafața tigăii, creând un efect non-aderent fără a utiliza PTFE. Această tehnologie modifică structura suprafeței la nivel atomic, făcând-o mai netedă și rezistentă la coroziune. Este un proces avansat ce îmbunătățește performanța fără a compromite siguranța alimentară [60].

1. 3. Vase de gătit cu Teflon

Sunt vase realizate dintr-un strat de bază din aluminiu pentru conductivitate termică, acoperit cu mai multe straturi de materiale non-aderente, cum ar fi PTFE (Teflon). Companiile producătoare susțin că aceste suprafețe sunt sigure și lipsite de substanțe precum PFOA, plumb sau cadmiu, care ar putea prezenta riscuri pentru sănătate [61].

1. 4. Analiză, argumentare și alegere

Zepter este cunoscută pentru produsele din oțel inoxidabil de înaltă calitate. Produsele sale sunt destinate unui stil de viață sănătos, promovând gătitul fără apă sau ulei, concentrăndu-se pe durabilitate și sănătate. Firmele producătoare de vase antiaderente, pe de altă parte, prezintă produse la prețuri accesibile.

Pentru populația generală, cele două cazuri prezentate mai sus sunt analizate în mare parte din punct de vedere financiar, fără a se lua în considerare aspectele privind sănătatea. Acest lucru se datorează prețului ridicat al produselor Zepter, însă analizând toate opțiunile din prezenta lucrare se poate opta pentru varianta de oțel sau email care păstrează foarte bine nutrienții alimentelor și se pot procura la prețuri avantajoase, evitând efectele nefavorabile asupra sănătății din vasele cu teflon, aluminiu sau alte materiale ce ar putea contamina mâncarea aducând dezavantaje pentru sănătate fie prin crearea de dezechilibre hormonale, prin influența cancerigenă sau pur și simplu prin exces mineral, în cazul cuprului. Evident, chiar și în această variantă se are în vedere modul de întrebuințare și caracteristicile necesare pentru tipul de mâncare gătit.

3. Concluzii

Alegerea corectă a materialului pentru vasele de gătit este esențială pentru a se potrivi cu stilul și tehnica personală de gătit. Se pot prefera metodele tradiționale cu fontă și oțel carbon pentru reținerea eficientă a căldurii sau se poate opta pentru soluții moderne cu suprafețe non-aderente pentru preparate delicate. Fiecare material oferă avantaje unice dar și dezavantaje. Echilibrul între nevoile culinare, durabilitate, siguranța în utilizare și impactul asupra mediului va ghida selecția ideală a vaselor de gătit.

4. Bibliografie

1. Ellyn Eddy, Medically reviewed by: Dr. Harshi Dhingra MD, Best Material For Cookware: A Guide For Discerning Cooks, 2023, The Skillful Cook
2. Javier Martínez-Gómez, Gonzalo Guerrón, Ricardo A. Narvaez C, Cookware material selection by multi-criteria decision making (MCDM) methods, 2016, International Journal of Engineering Trends and Technology
3. Michael Symons, A History of Cooks and Cooking, 2000, University of Chicago:Urbana
4. https://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/ceramica-veche-de-18-000-de-ani-descoperita-intr-o-pestera-din-china-4478767
5. Dorin Marian, Cea mai veche ceramica din lume Arhivat în 11 iulie 2012, 2007, Revista Magazin
6. Stearns, Peter N.; Langer, William L., The Encyclopedia of World History: Ancient, Medieval, and Modern, Chronologically Arranged (6th ed.), 2001, Boston: Houghton Mifflin Company
7. Melitta Weiss Adamson, Food in Medieval Times, 2004, Greenwood Press
8. https://www.pipecraft.co.uk/blog/industrial-revolution-iron-and-steel/
9. Dana Ashkenazi, How aluminum changed the world: A metallurgical revolution through technological and cultural perspectives, 2019, Technological Forecasting and Social Change vol.143
10. Mehrdad Rafati Rahimzadeh, Mehravar Rafati Rahimzadeh, Sohrab Kazemi, Roghayeh Jafarian Amiri, Marzieh Pirzadeh and Ali Akbar Moghadamnia, Aluminum Poisoning with Emphasis on Its Mechanism and Treatment of Intoxication, 2022, National Library of Medicine
11. https://vrplast.com/en/materia-plastica/teflon/
12. https://fanaticallyfood.com/greenlife-vs-greenpan/
13. https://www.healthline.com/nutrition/nonstick-cookware-safety#teflon-and-pfoa
14. Muhammad Sajid, Muhammad Ilyas, PTFE-coated non-stick cookware and toxicity concerns: a perspective, 2017, National Library of Medicine
15. William D. Callister Jr., David G. Rethwisch, Materials Science and Engineering: An Introduction 9th Edition, 2013, Wiley-Interscience
16. Giada Tranchida, Prof.Ssa Antonina Pirrotta, Prof.Ssa Monica Santamaria, Stainless steel in the food and beverage industry. Materials & Applications Series, 2020, Universitatea din Palermo, Volume 7
17. A. John Sedriks, Corrosion of Stainless Steels 2nd Edition, 1996, Wiley-Interscience
18. https://www.worldstainless.org/Files/issf/non-image-files/PDF/Euro_Inox/StSt_in_FoodandBeverage_EN.pdf
19. Sharon Kramis, Julie Kramis Hearne, Charity Burggraaf, The Cast Iron Skillet Cookbook, 2nd Edition: Recipes for the Best Pan in Your Kitchen (Gifts for Cooks), 2013, Sasquatch Books
20. Ashley L. Jones, Modern Cast Iron: The Complete Guide to Selecting, Seasoning, Cooking, and More, 2020, Red Lightning Books
21. https://www.goodhousekeeping.com/cooking-tools/cookware-reviews/a17426/nonstick-cookware-safety-facts/
22. M. Kim, Chemical contamination of red meat, 2012, Woodhead Publishing Series in Food Science, Technology and Nutrition
23. https://www.healthline.com/nutrition/nonstick-cookware-safety#what-it-is
24. C. Barry Carter, M. Grant Norton, Ceramic Materials Science and Engineering, 2007, Ed. Springer
25. Howard Coutts, The Art of Ceramics: European Ceramic Design 1500-1830, 2001, Yale University Press
26. Rim Karbouj, I. Desloges, P. Nortier, A simple pre-treatment of aluminium cookware to minimize aluminium transfer to food, 2009, Food and Chemical Toxicology Volume 47
27. Poonam Rajwanshi, Vibha Singh, M.K. Gupta, Vinita Kumari, Rohit Shrivastav, M. Ramanamurthy, Sahab Dass, Studies on aluminium leaching from cookware in tea and coffee and estimation of aluminium content in toothpaste, baking powder and paan masala, 1997, Science of The Total Environment Volume 193
28. John E. Hatch, Aluminum: Properties and Physical Metallurgy, 1984, ASM International
29. https://assets.wsimgs.com/wsimgs/rk/images/i/202318/0009/images/pdf/pages/technique-classes/05-02-10_CookingWithCopper.pdf
30. https://tiramarhomestead.com/2017/09/cooking-with-copper/
31. Parvaneh Banavi, Farhad Garavand, Ehsan Sadeghi, Mahshid Heydari, Release behavior of metals from tin-lined copper cookware into food simulants during cooking and cold storage, 2020, Environmental Science and Pollution Research
32. https://hestanculinary.com/blogs/news/hestan-cookware-showdown-titanium-vs-stainless-steel#:~:text=Production%20and%20Properties%20of%20Titanium%20Cookware&text=The%20resulting%20titanium%20cookware%20is,or%20chemicals%20from%20your%20cookware.
33. R Feliciani, D Migliorelli, A Maggio, L Gramiccion, Titanium: a promising new material for food contact. A study of titanium resistance to some aggressive food simulants, 1998, National Library of Medicine
34. Uloma E. Onyekacorresponding, Obinna N. Ibeawuchi, Loss of food nutrients orchestrated by cooking pots: a common trend in developing world, 2021, National Library of Medicine
35. Roger Hawkins, Pottery and Porcelain Restoration – A practical Guide, 2020, Ed. The Crowood Press
36. Tasos Bekiaris, Christos L. Stergiou, Nick Katsikaridis, Georgia Stratouli, Cooking on the rocks? An interdisciplinary approach on the use of burnt stone slabs from Neolithic Avgi, Kastoria, 2023, Sidestone Press
37. Yoko Nojima, Cooking with Stones: An Ethnoarchaeological Study of Stone Oven Cooking Strategies in Island Melanesia, 2008, University of Hawai'i at Manoa
38. Alston V. Thoms, Rocks of ages: propagation of hot-rock cookery in western North America, 2009, Journal of Archaeological Science Volume 36
39. Adri Ferran, The Origins of Cooking: Palaeolithic and Neolithic Cooking, 2021, Phaidon Pr Inc
40. M. Hasanuzzaman, A. Rafferty, M. Sajjia, A.-G. Olabi, Properties of Glass Materials, 2016, Encyclopedia of Materials: Technical Ceramics and Glasses Volume 2
41. Brandt, R. C.; Martens, R. I., Shattering Glass Cookware, 2012 American Ceramics Society Bulletin
42. Norfadira binti Wahib, Mayeen Uddin Khandaker, Nur Aqilah binti Mohamad Ramli, S.F. Abdul Sani, D.A. Bradley, Commercial kitchenware glass as a potential thermoluminescent media for retrospective dosimetry, 2019, Applied Radiation and Isotopes Volume 148
43. Eileen Yin-Fei Lo, Susie Cushner, Mastering the Art of Chinese Cooking, 2009, Chronicle Books LLC
44. Martin John Forrest, Silicone products for food contact applications, 2006, ResearchGate
45. Yi-Qi Liu, Magdalena Wrona, Qi-Zhi Su, Paula Vera, Cristina Nerín, Chang-Ying Hu, Influence of cooking conditions on the migration of silicone oligomers from silicone rubber baking molds to food simulants, 2021, Food Chemistry
46. Volcano Grills autor și publicare, Volcano Outdoors 30-600 Cookbook and Technical Manual for Grilling
47. Sustainable Packaging, Editura Springer Verlag, Singapore
48. Anne Emblem and Henry Emblem, Packaging Technology Fundamentals, Materials and Processes, 2012, Woodhead Publishing
49. Susan E.M. Selke and John D. Culter, Plastics Packaging Properties, Processing, Applications, & Regulations, 2013, Hanser Verlag, Munich
50. Joseph P. Greene, Sustainable Plastics: Environmental Assessments of Biobased, Biodegradable, and Recycled Plastics, 2014, John Wiley & Sons
51. https://gcwgandhinagar.com/econtent/document/1586852173Glass.pdf
52. Walter Rosenhain, Glass Manufacture,1919, Constable and Company, London
53. Manuela Lamberti, Felix Escher, Aluminium Foil as a Food Packaging Material in Comparison with Other Materials, 2007, Research Gate
54. Aluminium Foil Packaging Market Global Forecast by Products (Foil Wraps, Pouches, Blisters, Containers, and Others), Grade, End-User, Regions & Companies Report, 2020
55. Zahra Pilevar, Akbar Bahrami, Samira Beikzadeh, Hedayat Hosseini, Seid Mahdi Jafari, Migration of styrene monomer from polystyrene packaging materials into foods: Characterization and safety evaluation, 2019, Trends in Food Science & Technology Volume 91
56. https://www.tetrapak.com/insights/trends-and-insights
57. Eden Shlush, Maya Davidovich-Pinhas, Bioplastics for food packaging, 2022, Trends in Food Science & Technology Volume 125
58. Anita Ivanković, Karlo Zeljko, Stanislava Talić, Biodegradable Packaging In The Food Industry, 2017, Research Gate
59. Gaurav Kr. Deshwal and Narender Raju Panjagari, Review on metal packaging: materials, forms, food applications, safety and recyclability, 2020
60. https://in.zepter.com/MainMenu/Products/HomeArt/MasterpieceCookware/Frying-Pans-(v2).aspx
61. Mostafa Aboulfadl, Ashraf M. Sharaf, Mahmoud Mostafa, Mohamed EL-Saeid, Impact of household cooking on release of fluorinated compounds PFOA and PFOS from Tefal coated cookware to foods, 2019, Research Gate
62. Cristian Eduard Ștefan, Notă privind două vase de lut descoperite în aşezarea gumelniţeană de la Glina-La Nuci, 2023, Research Gate
63. Radu Petcu, Cristian Eduard Ștefan, VASE CU PICIOARE DE LA ŞOIMUŞ – LA AVICOLA (FERMA 2), JUD. HUNEDOARA, 2023, Research Gate

Misiunea NutriHealth Science

Printr-o alimentație corectă, echilibrată, variată cu respectarea tuturor principiilor nutritive necesare și a nevoilor energetice zilnice poate fi prevenită aproape orice afecțiune!

Contactează-mă

e-mail: diana-bartha@nutrihealth-science.ro

 +40 723-063 931 

CUI 48635040

J20/1026/2023

Loc. Șoimuș 151A, , Jud. Hunedoara, cod poștal 337450 

Pagină web realizată în programul pentru creare site-uri, WebWave.

Site realizat de NutriHealth Science. Dacă vrei și tu, accesează formularul de contact